blănuță
Romanian
Etymology
From blană + -uță.
Noun
blănuță f (plural blănuțe)
- Diminutive of blană
Declension
Declension of blănuță
singular | plural | |||
---|---|---|---|---|
indefinite articulation | definite articulation | indefinite articulation | definite articulation | |
nominative/accusative | (o) blănuță | blănuța | (niște) blănuțe | blănuțele |
genitive/dative | (unei) blănuțe | blănuței | (unor) blănuțe | blănuțelor |
vocative | blănuță, blănuțo | blănuțelor |