blănit
Romanian
Adjective
blănit m or n (feminine singular blănită, masculine plural blăniți, feminine and neuter plural blănite)
- Obsolete form of îmblănit.
Declension
Declension of blănit
singular | plural | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
masculine | neuter | feminine | masculine | neuter | feminine | ||
nominative/ accusative | indefinite | blănit | blănită | blăniți | blănite | ||
definite | blănitul | blănita | blăniții | blănitele | |||
genitive/ dative | indefinite | blănit | blănite | blăniți | blănite | ||
definite | blănitului | blănitei | blăniților | blănitelor |
References
- blănit in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN