blojitură
Romanian
Etymology
From blojit + -ură.
Noun
blojitură f (plural blojituri)
- (dated) dirt, filth, grime
Declension
Declension of blojitură
singular | plural | |||
---|---|---|---|---|
indefinite articulation | definite articulation | indefinite articulation | definite articulation | |
nominative/accusative | (o) blojitură | blojitura | (niște) blojituri | blojiturile |
genitive/dative | (unei) blojituri | blojiturii | (unor) blojituri | blojiturilor |
vocative | blojitură, blojituro | blojiturilor |
References
- blojitură in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN