bliț
Romanian
Etymology
From German Blitz.
Noun
bliț n (plural blițuri)
- (photography) flash
Declension
Declension of bliț
singular | plural | |||
---|---|---|---|---|
indefinite articulation | definite articulation | indefinite articulation | definite articulation | |
nominative/accusative | (un) bliț | blițul | (niște) blițuri | blițurile |
genitive/dative | (unui) bliț | blițului | (unor) blițuri | blițurilor |
vocative | blițule | blițurilor |