blehăire
Romanian
Etymology
From blehăi + -re.
Noun
blehăire f (plural blehăiri)
- bark (dog's)
Declension
Declension of blehăire
singular | plural | |||
---|---|---|---|---|
indefinite articulation | definite articulation | indefinite articulation | definite articulation | |
nominative/accusative | (o) blehăire | blehăirea | (niște) blehăiri | blehăirile |
genitive/dative | (unei) blehăiri | blehăirii | (unor) blehăiri | blehăirilor |
vocative | blehăire, blehăireo | blehăirilor |
References
- blehăire in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN