blagă
Romanian
Etymology
Borrowed from Serbo-Croatian blago.
Noun
blagă m (uncountable)
- wealth
Declension
declension of blagă (singular only)
singular | ||
---|---|---|
m gender | indefinite articulation | definite articulation |
nominative/accusative | (un) blagă | blagăul |
genitive/dative | (unui) blagă | blagăului |
vocative | blagăule |
References
- blagă in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN