blagoboreț
Romanian
Etymology
Borrowed from Old Church Slavonic влаговорецъ (vlagovorecŭ).
Noun
blagoboreț m (plural blagoboreți)
- (obsolete) fighter against God
Declension
Declension of blagoboreț
singular | plural | |||
---|---|---|---|---|
indefinite articulation | definite articulation | indefinite articulation | definite articulation | |
nominative/accusative | (un) blagoboreț | blagoborețul | (niște) blagoboreți | blagoboreții |
genitive/dative | (unui) blagoboreț | blagoborețului | (unor) blagoboreți | blagoboreților |
vocative | blagoborețule | blagoboreților |
References
- blagoboreț in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN