bizuință
Romanian
Etymology
From bizui + -ință.
Noun
bizuință f (plural bizuințe)
- confidence
Declension
Declension of bizuință
singular | plural | |||
---|---|---|---|---|
indefinite articulation | definite articulation | indefinite articulation | definite articulation | |
nominative/accusative | (o) bizuință | bizuința | (niște) bizuințe | bizuințele |
genitive/dative | (unei) bizuințe | bizuinței | (unor) bizuințe | bizuințelor |
vocative | bizuință, bizuințo | bizuințelor |
References
- bizuință in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN