bivuaca
Romanian
Etymology
From French bivouaquer.
Verb
a bivuaca (third-person singular present bivuachează, past participle bivuacat) 1st conj.
- to bivouac
Conjugation
conjugation of bivuaca (first conjugation, -ez- infix)
infinitive | a bivuaca | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | bivuacând | ||||||
past participle | bivuacat | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | bivuachez | bivuachezi | bivuachează | bivuacăm | bivuacați | bivuachează | |
imperfect | bivuacam | bivuacai | bivuaca | bivuacam | bivuacați | bivuacau | |
simple perfect | bivuacai | bivuacași | bivuacă | bivuacarăm | bivuacarăți | bivuacară | |
pluperfect | bivuacasem | bivuacaseși | bivuacase | bivuacaserăm | bivuacaserăți | bivuacaseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să bivuachez | să bivuachezi | să bivuacheze | să bivuacăm | să bivuacați | să bivuacheze | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | bivuachează | bivuacați | |||||
negative | nu bivuaca | nu bivuacați |