bintă
Romanian
Etymology
Borrowed from Italian binda.
Noun
bintă f (plural binte)
- (nautical) bitt, bollard
Declension
Declension of bintă
singular | plural | |||
---|---|---|---|---|
indefinite articulation | definite articulation | indefinite articulation | definite articulation | |
nominative/accusative | (o) bintă | binta | (niște) binte | bintele |
genitive/dative | (unei) binte | bintei | (unor) binte | bintelor |
vocative | bintă, binto | bintelor |