binișliu
Romanian
Etymology
From Turkish binişlı.
Noun
binișliu m (plural binișlii)
- courtier
Declension
Declension of binișliu
singular | plural | |||
---|---|---|---|---|
indefinite articulation | definite articulation | indefinite articulation | definite articulation | |
nominative/accusative | (un) binișliu | binișliuul | (niște) binișlii | binișliii |
genitive/dative | (unui) binișliu | binișliuului | (unor) binișlii | binișliilor |
vocative | binișliuule | binișliilor |