binevoitor
Romanian
Etymology
From binevoi + -tor.
Adjective
binevoitor m or n (feminine singular binevoitoare, masculine plural binevoitori, feminine and neuter plural binevoitoare)
- benevolent
Declension
Declension of binevoitor
singular | plural | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
masculine | neuter | feminine | masculine | neuter | feminine | ||
nominative/ accusative | indefinite | binevoitor | binevoitoare | binevoitori | binevoitoare | ||
definite | binevoitorul | binevoitoarea | binevoitorii | binevoitoarele | |||
genitive/ dative | indefinite | binevoitor | binevoitoare | binevoitori | binevoitoare | ||
definite | binevoitorului | binevoitoarei | binevoitorilor | binevoitoarelor |
Noun
binevoitor m (plural binevoitori)
- benevolent person
Declension
Declension of binevoitor
singular | plural | |||
---|---|---|---|---|
indefinite articulation | definite articulation | indefinite articulation | definite articulation | |
nominative/accusative | (un) binevoitor | binevoitorul | (niște) binevoitori | binevoitorii |
genitive/dative | (unui) binevoitor | binevoitorului | (unor) binevoitori | binevoitorilor |
vocative | binevoitorule | binevoitorilor |