bieniu
Romanian
Etymology
Borrowed from Latin biennium.
Noun
bieniu n (uncountable)
- biennium
Declension
declension of bieniu (singular only)
singular | ||
---|---|---|
n gender | indefinite articulation | definite articulation |
nominative/accusative | (un) bieniu | bieniuul |
genitive/dative | (unui) bieniu | bieniuului |
vocative | bieniuule |
References
- bieniu in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN