تذبيح
Arabic
Noun
تَذْبِيح • (taḏbīḥ) m
- verbal noun of ذَبَّحَ (ḏabbaḥa) (form II)
Declension
Declension of noun تَذْبِيح (taḏbīḥ)
Singular | basic singular triptote | ||
---|---|---|---|
Indefinite | Definite | Construct | |
Informal | تَذْبِيح taḏbīḥ | التَّذْبِيح at-taḏbīḥ | تَذْبِيح taḏbīḥ |
Nominative | تَذْبِيحٌ taḏbīḥun | التَّذْبِيحُ at-taḏbīḥu | تَذْبِيحُ taḏbīḥu |
Accusative | تَذْبِيحًا taḏbīḥan | التَّذْبِيحَ at-taḏbīḥa | تَذْبِيحَ taḏbīḥa |
Genitive | تَذْبِيحٍ taḏbīḥin | التَّذْبِيحِ at-taḏbīḥi | تَذْبِيحِ taḏbīḥi |