تبحير
Arabic
Noun
تَبْحِير • (tabḥīr) m
- verbal noun of بَحَّرَ (baḥḥara) (form II)
Declension
Declension of noun تَبْحِير (tabḥīr)
Singular | basic singular triptote | ||
---|---|---|---|
Indefinite | Definite | Construct | |
Informal | تَبْحِير tabḥīr | التَّبْحِير at-tabḥīr | تَبْحِير tabḥīr |
Nominative | تَبْحِيرٌ tabḥīrun | التَّبْحِيرُ at-tabḥīru | تَبْحِيرُ tabḥīru |
Accusative | تَبْحِيرًا tabḥīran | التَّبْحِيرَ at-tabḥīra | تَبْحِيرَ tabḥīra |
Genitive | تَبْحِيرٍ tabḥīrin | التَّبْحِيرِ at-tabḥīri | تَبْحِيرِ tabḥīri |