إصرار
See also: اصرار
Arabic
Noun
إِصْرَار • (ʾiṣrār) m
- verbal noun of أَصَرَّ (ʾaṣarra) (form IV)
Declension
Declension of noun إِصْرَار (ʾiṣrār)
Singular | basic singular triptote | ||
---|---|---|---|
Indefinite | Definite | Construct | |
Informal | إِصْرَار ʾiṣrār | الْإِصْرَار al-ʾiṣrār | إِصْرَار ʾiṣrār |
Nominative | إِصْرَارٌ ʾiṣrārun | الْإِصْرَارُ al-ʾiṣrāru | إِصْرَارُ ʾiṣrāru |
Accusative | إِصْرَارًا ʾiṣrāran | الْإِصْرَارَ al-ʾiṣrāra | إِصْرَارَ ʾiṣrāra |
Genitive | إِصْرَارٍ ʾiṣrārin | الْإِصْرَارِ al-ʾiṣrāri | إِصْرَارِ ʾiṣrāri |