beirnan
Old English
Etymology
From be- + irnan.
Pronunciation
- IPA(key): /beˈirnɑn/
Verb
beirnan
- to run into/by
- to happen or occur
- to come into one's mind
Conjugation
Conjugation of beirnan (strong class 3)
infinitive | beirnan | tō beirnenne |
---|---|---|
indicative | present | past |
1st-person singular | beirne | bearn |
2nd-person singular | beirnest | beurne |
3rd-person singular | beirneþ | bearn |
plural | beirnaþ | beurnon |
subjunctive | present | past |
singular | beirne | beurne |
plural | beirnen | beurnen |
imperative | ||
singular | beirn | |
plural | beirnaþ | |
participle | present | past |
beirnende | (ġe)beurnen |