țățăcuță
Romanian
Etymology
From țățacă + -uță.
Noun
țățăcuță f (plural țățăcuțe)
- Diminutive of țățacă
Declension
Declension of țățăcuță
singular | plural | |||
---|---|---|---|---|
indefinite articulation | definite articulation | indefinite articulation | definite articulation | |
nominative/accusative | (o) țățăcuță | țățăcuța | (niște) țățăcuțe | țățăcuțele |
genitive/dative | (unei) țățăcuțe | țățăcuței | (unor) țățăcuțe | țățăcuțelor |
vocative | țățăcuță, țățăcuțo | țățăcuțelor |
References
- țățăcuță in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN