țărănuș
Romanian
Etymology
From țăran + -uș.
Noun
țărănuș m (plural țărănuși)
- Diminutive of țăran
Declension
Declension of țărănuș
singular | plural | |||
---|---|---|---|---|
indefinite articulation | definite articulation | indefinite articulation | definite articulation | |
nominative/accusative | (un) țărănuș | țărănușul | (niște) țărănuși | țărănușii |
genitive/dative | (unui) țărănuș | țărănușului | (unor) țărănuși | țărănușilor |
vocative | țărănușule | țărănușilor |