țăpușor
Romanian
Etymology
From țap + -ușor.
Noun
țăpușor m (plural țăpușori)
- Diminutive of țap
Declension
Declension of țăpușor
singular | plural | |||
---|---|---|---|---|
indefinite articulation | definite articulation | indefinite articulation | definite articulation | |
nominative/accusative | (un) țăpușor | țăpușorul | (niște) țăpușori | țăpușorii |
genitive/dative | (unui) țăpușor | țăpușorului | (unor) țăpușori | țăpușorilor |
vocative | țăpușorule | țăpușorilor |
References
- țăpușor in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN