țâncușor
Romanian
Etymology
From țânc + -ușor.
Noun
țâncușor m (plural țâncușori)
- Diminutive of țânc
Declension
Declension of țâncușor
| singular | plural | |||
|---|---|---|---|---|
| indefinite articulation | definite articulation | indefinite articulation | definite articulation | |
| nominative/accusative | (un) țâncușor | țâncușorul | (niște) țâncușori | țâncușorii |
| genitive/dative | (unui) țâncușor | țâncușorului | (unor) țâncușori | țâncușorilor |
| vocative | țâncușorule | țâncușorilor | ||
References
- țâncușor in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN