țopăi
Romanian
Etymology
țop + -ăi
Verb
a țopăi (third-person singular present țopăie, past participle țopăit) 4th conj.
- to hop
Conjugation
conjugation of țopăi (fourth conjugation, no infix)
| infinitive | a țopăi | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| gerund | țopăind | ||||||
| past participle | țopăit | ||||||
| number | singular | plural | |||||
| person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
| indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | țopăi | țopăi | țopăie | țopăim | țopăiți | țopăie | |
| imperfect | țopăiam | țopăiai | țopăia | țopăiam | țopăiați | țopăiau | |
| simple perfect | țopăii | țopăiși | țopăi | țopăirăm | țopăirăți | țopăiră | |
| pluperfect | țopăisem | țopăiseși | țopăise | țopăiserăm | țopăiserăți | țopăiseră | |
| subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | să țopăi | să țopăi | să țopăie | să țopăim | să țopăiți | să țopăie | |
| imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
| affirmative | țopăie | țopăiți | |||||
| negative | nu țopăi | nu țopăiți | |||||