țipuliță
Romanian
Etymology
From țipă + -uliță.
Noun
țipuliță f (plural țipulițe)
- Diminutive of țipă
Declension
Declension of țipuliță
singular | plural | |||
---|---|---|---|---|
indefinite articulation | definite articulation | indefinite articulation | definite articulation | |
nominative/accusative | (o) țipuliță | țipulița | (niște) țipulițe | țipulițele |
genitive/dative | (unei) țipulițe | țipuliței | (unor) țipulițe | țipulițelor |
vocative | țipuliță, țipulițo | țipulițelor |
References
- țipuliță in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN