țiduliță
Romanian
Etymology
From țidulă + -iță.
Noun
țiduliță f (plural țidulițe)
- Diminutive of țidulă
Declension
Declension of țiduliță
singular | plural | |||
---|---|---|---|---|
indefinite articulation | definite articulation | indefinite articulation | definite articulation | |
nominative/accusative | (o) țiduliță | țidulița | (niște) țidulițe | țidulițele |
genitive/dative | (unei) țidulițe | țiduliței | (unor) țidulițe | țidulițelor |
vocative | țiduliță, țidulițo | țidulițelor |
References
- țiduliță in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN