țidulică
Romanian
Etymology
From țidulă + -ică.
Noun
țidulică f (plural țidulici)
- Diminutive of țidulă
Declension
Declension of țidulică
singular | plural | |||
---|---|---|---|---|
indefinite articulation | definite articulation | indefinite articulation | definite articulation | |
nominative/accusative | (o) țidulică | țidulica | (niște) țidulici | țidulicile |
genitive/dative | (unei) țidulici | țidulicii | (unor) țidulici | țidulicilor |
vocative | țidulică, țidulico | țidulicilor |
References
- țidulică in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN