țicușor
Romanian
Etymology
From țică + -ușor.
Noun
țicușor m (plural țicușori)
- Diminutive of țică
Declension
Declension of țicușor
singular | plural | |||
---|---|---|---|---|
indefinite articulation | definite articulation | indefinite articulation | definite articulation | |
nominative/accusative | (un) țicușor | țicușorul | (niște) țicușori | țicușorii |
genitive/dative | (unui) țicușor | țicușorului | (unor) țicușori | țicușorilor |
vocative | țicușorule | țicușorilor |
References
- țicușor in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN