țicluță
Romanian
Etymology
From țiclă + -uță.
Noun
țicluță f (plural țicluțe)
- Diminutive of țiclă
Declension
Declension of țicluță
singular | plural | |||
---|---|---|---|---|
indefinite articulation | definite articulation | indefinite articulation | definite articulation | |
nominative/accusative | (o) țicluță | țicluța | (niște) țicluțe | țicluțele |
genitive/dative | (unei) țicluțe | țicluței | (unor) țicluțe | țicluțelor |
vocative | țicluță, țicluțo | țicluțelor |
References
- țicluță in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN