șănțui
Romanian
Etymology
From șanț + -ui.
Verb
a șănțui (third-person singular present șănțuiește, past participle șănțuit) 4th conj.
- to dig a ditch
Conjugation
conjugation of șănțui (fourth conjugation, -esc- infix)
| infinitive | a șănțui | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| gerund | șănțuind | ||||||
| past participle | șănțuit | ||||||
| number | singular | plural | |||||
| person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
| indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | șănțuiesc | șănțuiești | șănțuiește | șănțuim | șănțuiți | șănțuiesc | |
| imperfect | șănțuiam | șănțuiai | șănțuia | șănțuiam | șănțuiați | șănțuiau | |
| simple perfect | șănțuii | șănțuiși | șănțui | șănțuirăm | șănțuirăți | șănțuiră | |
| pluperfect | șănțuisem | șănțuiseși | șănțuise | șănțuiserăm | șănțuiserăți | șănțuiseră | |
| subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | să șănțuiesc | să șănțuiești | să șănțuiască | să șănțuim | să șănțuiți | să șănțuiască | |
| imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
| affirmative | șănțuiește | șănțuiți | |||||
| negative | nu șănțui | nu șănțuiți | |||||