șăntușor
Romanian
Etymology
From șant + -ușor.
Noun
șăntușor n (plural șăntușoare)
- Diminutive of șant
Declension
Declension of șăntușor
singular | plural | |||
---|---|---|---|---|
indefinite articulation | definite articulation | indefinite articulation | definite articulation | |
nominative/accusative | (un) șăntușor | șăntușorul | (niște) șăntușoare | șăntușoarele |
genitive/dative | (unui) șăntușor | șăntușorului | (unor) șăntușoare | șăntușoarelor |
vocative | șăntușorule | șăntușoarelor |
References
- șăntușor in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN