șămărluț
Romanian
Etymology
From șamărlu + -uț.
Noun
șămărluț n (plural șămărluțe)
- Diminutive of șamărlu
Declension
Declension of șămărluț
singular | plural | |||
---|---|---|---|---|
indefinite articulation | definite articulation | indefinite articulation | definite articulation | |
nominative/accusative | (un) șămărluț | șămărluțul | (niște) șămărluțe | șămărluțele |
genitive/dative | (unui) șămărluț | șămărluțului | (unor) șămărluțe | șămărluțelor |
vocative | șămărluțule | șămărluțelor |
References
- șămărluț in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN