știucuță
Romanian
Etymology
From știucă + -uță.
Noun
știucuță f (plural știucuțe)
- Diminutive of știucă
Declension
Declension of știucuță
singular | plural | |||
---|---|---|---|---|
indefinite articulation | definite articulation | indefinite articulation | definite articulation | |
nominative/accusative | (o) știucuță | știucuța | (niște) știucuțe | știucuțele |
genitive/dative | (unei) știucuțe | știucuței | (unor) știucuțe | știucuțelor |
vocative | știucuță, știucuțo | știucuțelor |
References
- știucuță in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN