știrbi
Romanian
Etymology
From știrb.
Verb
a știrbi (third-person singular present știrbește, past participle știrbit) 4th conj.
- to chip one's teeth
- to chip an object
Conjugation
conjugation of știrbi (fourth conjugation, -esc- infix)
| infinitive | a știrbi | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| gerund | știrbind | ||||||
| past participle | știrbit | ||||||
| number | singular | plural | |||||
| person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
| indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | știrbesc | știrbești | știrbește | știrbim | știrbiți | știrbesc | |
| imperfect | știrbeam | știrbeai | știrbea | știrbeam | știrbeați | știrbeau | |
| simple perfect | știrbii | știrbiși | știrbi | știrbirăm | știrbirăți | știrbiră | |
| pluperfect | știrbisem | știrbiseși | știrbise | știrbiserăm | știrbiserăți | știrbiseră | |
| subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | să știrbesc | să știrbești | să știrbească | să știrbim | să știrbiți | să știrbească | |
| imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
| affirmative | știrbește | știrbiți | |||||
| negative | nu știrbi | nu știrbiți | |||||