șperț
Romanian
Etymology
From German Sperrzeug
Noun
șperț n (plural șperțuri)
- bribe
Declension
Declension of șperț
singular | plural | |||
---|---|---|---|---|
indefinite articulation | definite articulation | indefinite articulation | definite articulation | |
nominative/accusative | (un) șperț | șperțul | (niște) șperțuri | șperțurile |
genitive/dative | (unui) șperț | șperțului | (unor) șperțuri | șperțurilor |
vocative | șperțule | șperțurilor |