șoșoi
Romanian
Etymology
Unknown.
Verb
a șoșoi (third-person singular present șoșoie, past participle șoșoit) 4th conj.
- to whisper
Conjugation
conjugation of șoșoi (fourth conjugation, no infix)
| infinitive | a șoșoi | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| gerund | șoșoind | ||||||
| past participle | șoșoit | ||||||
| number | singular | plural | |||||
| person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
| indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | șoșoi | șoșoi | șoșoie | șoșoim | șoșoiți | șoșoie | |
| imperfect | șoșoiam | șoșoiai | șoșoia | șoșoiam | șoșoiați | șoșoiau | |
| simple perfect | șoșoii | șoșoiși | șoșoi | șoșoirăm | șoșoirăți | șoșoiră | |
| pluperfect | șoșoisem | șoșoiseși | șoșoise | șoșoiserăm | șoșoiserăți | șoșoiseră | |
| subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | să șoșoi | să șoșoi | să șoșoie | să șoșoim | să șoșoiți | să șoșoie | |
| imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
| affirmative | șoșoie | șoșoiți | |||||
| negative | nu șoșoi | nu șoșoiți | |||||