șovăitură
Romanian
Etymology
From șovăi + -tură.
Noun
șovăitură f (plural șovăituri)
- turning, change of direction
Declension
Declension of șovăitură
singular | plural | |||
---|---|---|---|---|
indefinite articulation | definite articulation | indefinite articulation | definite articulation | |
nominative/accusative | (o) șovăitură | șovăitura | (niște) șovăituri | șovăiturile |
genitive/dative | (unei) șovăituri | șovăiturii | (unor) șovăituri | șovăiturilor |
vocative | șovăitură, șovăituro | șovăiturilor |
References
- șovăitură in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN