șopruleț
Romanian
Etymology
From șopru + -uleț.
Noun
șopruleț n (plural șoprulețe)
- Diminutive of șopru
Declension
Declension of șopruleț
singular | plural | |||
---|---|---|---|---|
indefinite articulation | definite articulation | indefinite articulation | definite articulation | |
nominative/accusative | (un) șopruleț | șoprulețul | (niște) șoprulețe | șoprulețele |
genitive/dative | (unui) șopruleț | șoprulețului | (unor) șoprulețe | șoprulețelor |
vocative | șoprulețule | șoprulețelor |
References
- șopruleț in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN