șinuță
Romanian
Etymology
From șină + -uță.
Noun
șinuță f (plural șinuțe)
- Diminutive of șină
Declension
Declension of șinuță
singular | plural | |||
---|---|---|---|---|
indefinite articulation | definite articulation | indefinite articulation | definite articulation | |
nominative/accusative | (o) șinuță | șinuța | (niște) șinuțe | șinuțele |
genitive/dative | (unei) șinuțe | șinuței | (unor) șinuțe | șinuțelor |
vocative | șinuță, șinuțo | șinuțelor |
References
- șinuță in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN