șerbi
See also: serbi and Serbi
Romanian
Etymology
From Latin servīre, present active infinitive of serviō. Doublet of servi, which was borrowed.
Verb
a șerbi (third-person singular present șerbește, past participle șerbit) 4th conj.
- to work or serve as a serf or slave
Conjugation
conjugation of șerbi (fourth conjugation, -esc- infix)
| infinitive | a șerbi | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| gerund | șerbind | ||||||
| past participle | șerbit | ||||||
| number | singular | plural | |||||
| person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
| indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | șerbesc | șerbești | șerbește | șerbim | șerbiți | șerbesc | |
| imperfect | șerbeam | șerbeai | șerbea | șerbeam | șerbeați | șerbeau | |
| simple perfect | șerbii | șerbiși | șerbi | șerbirăm | șerbirăți | șerbiră | |
| pluperfect | șerbisem | șerbiseși | șerbise | șerbiserăm | șerbiserăți | șerbiseră | |
| subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | să șerbesc | să șerbești | să șerbească | să șerbim | să șerbiți | să șerbească | |
| imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
| affirmative | șerbește | șerbiți | |||||
| negative | nu șerbi | nu șerbiți | |||||
Derived terms
- șerbire
Related terms
- șerb, serv, servi
See also
- iobăgi, robi