șcătuică
Romanian
Etymology
From șcătuie + -că.
Noun
șcătuică f (plural șcătuici)
- Diminutive of șcătuie
Declension
Declension of șcătuică
singular | plural | |||
---|---|---|---|---|
indefinite articulation | definite articulation | indefinite articulation | definite articulation | |
nominative/accusative | (o) șcătuică | șcătuica | (niște) șcătuici | șcătuicile |
genitive/dative | (unei) șcătuici | șcătuicii | (unor) șcătuici | șcătuicilor |
vocative | șcătuică, șcătuico | șcătuicilor |
References
- șcătuică in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN