școluță
Romanian
Etymology
From școală + -uță.
Noun
școluță f (plural școluțe)
- Diminutive of școală
Declension
Declension of școluță
singular | plural | |||
---|---|---|---|---|
indefinite articulation | definite articulation | indefinite articulation | definite articulation | |
nominative/accusative | (o) școluță | școluța | (niște) școluțe | școluțele |
genitive/dative | (unei) școluțe | școluței | (unor) școluțe | școluțelor |
vocative | școluță, școluțo | școluțelor |
References
- școluță in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN