înțelegător
Romanian
Etymology
From înțeleg (“prezent indicative of înțelege)”) + -ător.
Pronunciation
- IPA(key): /ɨn.t͡se.le.ɡəˈtor/
Adjective
înțelegător m or n (feminine singular înțelegătoare, masculine plural înțelegători, feminine and neuter plural înțelegătoare)
- understanding (showing compassion)
Declension
Declension of înțelegător
| singular | plural | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| masculine | neuter | feminine | masculine | neuter | feminine | ||
| nominative/ accusative | indefinite | înțelegător | înțelegătoare | înțelegători | înțelegătoare | ||
| definite | înțelegătorul | înțelegătoarea | înțelegătorii | înțelegătoarele | |||
| genitive/ dative | indefinite | înțelegător | înțelegătoare | înțelegători | înțelegătoare | ||
| definite | înțelegătorului | înțelegătoarei | înțelegătorilor | înțelegătoarelor | |||
Antonyms
- neînțelegător