învățătorime
Romanian
Etymology
învățător + -ime
Noun
învățătorime f (uncountable)
- collective noun for teachers
Declension
declension of învățătorime (singular only)
singular | ||
---|---|---|
f gender | indefinite articulation | definite articulation |
nominative/accusative | (o) învățătorime | învățătorimea |
genitive/dative | (unei) învățătorime | învățătorimei |
vocative | învățătorime, învățătorimeo |