învățare
Romanian
Etymology
învăța + -re
Noun
învățare f (plural învățări)
- learning
Declension
Declension of învățare
| singular | plural | |||
|---|---|---|---|---|
| indefinite articulation | definite articulation | indefinite articulation | definite articulation | |
| nominative/accusative | (o) învățare | învățarea | (niște) învățări | învățările |
| genitive/dative | (unei) învățări | învățării | (unor) învățări | învățărilor |
| vocative | învățare, învățareo | învățărilor | ||