învitare
Romanian
Etymology
From învita + -re.
Noun
învitare f (plural învitări)
- urge, incitement
Declension
Declension of învitare
singular | plural | |||
---|---|---|---|---|
indefinite articulation | definite articulation | indefinite articulation | definite articulation | |
nominative/accusative | (o) învitare | învitarea | (niște) învitări | învitările |
genitive/dative | (unei) învitări | învitării | (unor) învitări | învitărilor |
vocative | învitare, învitareo | învitărilor |
References
- învitare in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN