învioșare
Romanian
Etymology
From învioșa + -re.
Noun
învioșare f (plural învioșări)
- resurrection
Declension
Declension of învioșare
singular | plural | |||
---|---|---|---|---|
indefinite articulation | definite articulation | indefinite articulation | definite articulation | |
nominative/accusative | (o) învioșare | învioșarea | (niște) învioșări | învioșările |
genitive/dative | (unei) învioșări | învioșării | (unor) învioșări | învioșărilor |
vocative | învioșare, învioșareo | învioșărilor |