învingător
Romanian
Etymology
învinge + -tor
Pronunciation
- IPA(key): /ˌɨn.viŋ.ɡəˈtor/
Adjective
învingător m or n (feminine singular învingătoare, masculine plural învingători, feminine and neuter plural învingătoare)
- winning
- defeating, vanquishing
Declension
declension of învingător
| singular | plural | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| masculine | neuter | feminine | masculine | neuter | feminine | ||
| nominative/ accusative | indefinite | învingător | învingătoare | învingători | învingătoare | ||
| definite | învingătorul | învingătoarea | învingătorii | învingătoarele | |||
| genitive/ dative | indefinite | învingător | învingătoare | învingători | învingătoare | ||
| definite | învingătorului | învingătoarei | învingătorilor | învingătoarelor | |||
Noun
învingător m (plural învingători)
- victor, winner (in a fight or contest)
- vanquisher, conqueror, defeater
Declension
declension of învingător
| singular | plural | |||
|---|---|---|---|---|
| indefinite articulation | definite articulation | indefinite articulation | definite articulation | |
| nominative/accusative | (un) învingător | învingătorul | (niște) învingători | învingătorii |
| genitive/dative | (unui) învingător | învingătorului | (unor) învingători | învingătorilor |
| vocative | învingătorule | învingătorilor | ||
See also
- câștigător
- cuceritor