învingere
Romanian
Etymology
învinge + -re
Noun
învingere f (plural învingeri)
- victory
Declension
Declension of învingere
singular | plural | |||
---|---|---|---|---|
indefinite articulation | definite articulation | indefinite articulation | definite articulation | |
nominative/accusative | (o) învingere | învingerea | (niște) învingeri | învingerile |
genitive/dative | (unei) învingeri | învingerii | (unor) învingeri | învingerilor |
vocative | învingere, învingereo | învingerilor |