învinge
See also: invinge
Romanian
Alternative forms
- învince, vince, învence, vence, învinci, vinci (all archaic)
Etymology
From an earlier vince, inherited from Latin vincere, present active infinitive of vincō, from Proto-Italic *winkō, from Proto-Indo-European *wi-n-k-, nasal infix from *weyk- (“to overcome”).
Pronunciation
- IPA(key): /ɨnˈvind͡ʒe/
Verb
a învinge (third-person singular present învinge, past participle învins) 3rd conj.
- (transitive) to win (against an opponent)
- (transitive) to beat, defeat, vanquish
Conjugation
conjugation of învinge (third conjugation, past participle in -s)
| infinitive | a învinge | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| gerund | învingând | ||||||
| past participle | învins | ||||||
| number | singular | plural | |||||
| person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
| indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | înving | învingi | învinge | învingem | învingeți | înving | |
| imperfect | învingeam | învingeai | învingea | învingeam | învingeați | învingeau | |
| simple perfect | învinsei | învinseși | învinse | învinserăm | învinserăți | învinseră | |
| pluperfect | învinsesem | învinseseși | învinsese | învinseserăm | învinseserăți | învinseseră | |
| subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | să înving | să învingi | să învingă | să învingem | să învingeți | să învingă | |
| imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
| affirmative | învinge | învingeți | |||||
| negative | nu învinge | nu învingeți | |||||
Derived terms
Derived terms
- invincibil
- invincibilitate
- învingător
- învingere
Related terms
- evinge
- previnge
- victorie
See also
- câștiga
- cuceri
- supune
- birui