înverșunare
Romanian
Etymology
înverșuna + -re
Noun
înverșunare f (plural înverșunări)
- fierceness
Declension
Declension of înverșunare
singular | plural | |||
---|---|---|---|---|
indefinite articulation | definite articulation | indefinite articulation | definite articulation | |
nominative/accusative | (o) înverșunare | înverșunarea | (niște) înverșunări | înverșunările |
genitive/dative | (unei) înverșunări | înverșunării | (unor) înverșunări | înverșunărilor |
vocative | înverșunare, înverșunareo | înverșunărilor |