învagona
Romanian
Etymology
From în + vagon.
Verb
a învagona (third-person singular present învagonează, past participle învagonat) 1st conj.
- to load into a railcar
Conjugation
conjugation of învagona (first conjugation, -ez- infix)
| infinitive | a învagona | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| gerund | învagonând | ||||||
| past participle | învagonat | ||||||
| number | singular | plural | |||||
| person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
| indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | învagonez | învagonezi | învagonează | învagonăm | învagonați | învagonează | |
| imperfect | învagonam | învagonai | învagona | învagonam | învagonați | învagonau | |
| simple perfect | învagonai | învagonași | învagonă | învagonarăm | învagonarăți | învagonară | |
| pluperfect | învagonasem | învagonaseși | învagonase | învagonaserăm | învagonaserăți | învagonaseră | |
| subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | să învagonez | să învagonezi | să învagoneze | să învagonăm | să învagonați | să învagoneze | |
| imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
| affirmative | învagonează | învagonați | |||||
| negative | nu învagona | nu învagonați | |||||
References
- învagona in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN